Cu toții am auzit la un moment dat afirmația că „oamenii folosesc doar 10% din capacitatea creierului”. Acest mit a fost popularizat de-a lungul timpului în cultura populară, în cărți, filme și chiar reclame care sugerează că, dacă am putea accesa restul de 90%, am deveni genii sau am dezvolta abilități supraomenești.
Dar cât de adevărat este acest lucru? Este posibil să ne „activăm” restul creierului și să ne schimbăm complet viața?
Adevărul este că acest mit este complet fals și nu are nicio bază științifică. În realitate, aproape toate părțile creierului nostru sunt active într-o anumită măsură pe tot parcursul zilei.
Pentru a înțelege de ce această idee este greșită, să analizăm originea mitului și ce spune știința despre utilizarea creierului nostru.
Originea mitului: De unde provine ideea că folosim doar 10% din creier?
Originea exactă a mitului este neclară, dar există câteva teorii despre cum a apărut:
- William James, un influent psiholog american: La începutul secolului 20, William James a spus că majoritatea oamenilor „nu își ating întregul potențial mental”. Deși afirmația sa nu specifica un procent anume, aceasta a fost interpretată greșit și exagerată în timp, ceea ce a condus la ideea că folosim doar o mică parte din capacitățile noastre mentale.
- Neurologia din anii 1800 și 1900: Pe măsură ce știința neurologiei începea să se dezvolte, cercetătorii au descoperit că anumite părți ale creierului erau mai greu de cartografiat, în special cele care nu păreau să fie implicate direct în funcții motorii sau senzoriale. Aceasta i-a determinat pe unii să creadă, incorect, că aceste regiuni erau „inactive” sau neutilizate.
- Popularizarea prin cultura de masă: Ideea a prins rădăcini adânci în cultura populară, fiind repetată în filme, cărți și chiar în seminarii de dezvoltare personală. Filme ca „Limitless” sau „Lucy” au promovat ideea că, dacă am putea accesa întregul potențial al creierului nostru, am deveni capabili de lucruri extraordinare.
Ce spune știința despre utilizarea creierului?
Contrar mitului, studiile științifice au arătat că folosim aproape fiecare parte a creierului nostru, aproape tot timpul. Chiar și atunci când dormim, creierul nostru este activ, gestionând funcții esențiale precum respirația, bătăile inimii și procesele cognitive de bază. Să aruncăm o privire mai atentă la dovezile care contrazic mitul:
- Imagistica cerebrală modernă: Tehnologii precum RMN-ul funcțional (fMRI) și tomografia cu emisie de pozitroni (PET) ne permit să vedem activitatea creierului în timp real. Aceste imagini arată că nu există părți ale creierului complet inactive; fiecare regiune are o funcție specifică și este utilizată în anumite contexte, chiar și atunci când ne odihnim.
- Neuroplasticitatea: Creierul este un organ extrem de dinamic și capabil să se adapteze. Neuroplasticitatea se referă la capacitatea creierului de a se reorganiza și de a forma noi conexiuni neuronale în răspuns la experiențe, învățare și chiar leziuni. Aceasta sugerează că, departe de a fi „neutilizat”, creierul nostru se modifică constant pentru a se adapta la nevoile noastre.
- Rolul diferitelor părți ale creierului: Fiecare parte a creierului are o funcție specifică. De exemplu, lobul frontal este responsabil pentru planificare și raționament, în timp ce lobul occipital este esențial pentru procesarea vizuală. Dacă am folosi doar 10% din creier, atunci leziuni în alte părți nu ar avea efecte devastatoare, însă, în realitate, chiar și o mică deteriorare a unei regiuni cerebrale poate avea consecințe grave.
- Consumul ridicat de energie al creierului: Creierul reprezintă aproximativ 2% din masa corporală totală, dar consumă aproximativ 20% din energia corpului nostru în stare de repaus. Acest nivel ridicat de consum energetic ar fi imposibil dacă majoritatea creierului ar fi inactiv.
De ce a persistat acest mit?
Mitul că folosim doar 10% din creier este atractiv pentru că sugerează că avem un potențial neexploatat imens. Ideea că am putea „debloca” puteri ascunse sau abilități extraordinare este fascinantă și a fost intens exploatată de industria de divertisment și de cei care promovează dezvoltarea personală rapidă.
Totuși, deși avem un creier uimitor și capabil de învățare continuă, nu există o „porțiune nefolosită” care așteaptă să fie activată. În schimb, potențialul nostru constă în felul în care putem îmbunătăți conexiunile și eficiența rețelelor neuronale prin educație, exercițiu mental și experiențe noi.
Cum funcționează creierul cu adevărat?
Creierul uman este un organ extrem de complex, alcătuit din aproximativ 86 de miliarde de neuroni, care comunică între ei prin sinapse. În loc să folosească doar o mică porțiune a creierului, utilizăm întreaga rețea de neuroni într-o manieră foarte complexă, cu diferite zone ale creierului activându-se în funcție de sarcinile pe care le efectuăm.
Chiar și activitățile aparent simple, cum ar fi mersul sau vorbitul, implică coordonarea mai multor regiuni cerebrale. Creierul uman funcționează pe baza unor rețele neuronale interconectate, care se activează în funcție de necesitățile momentului. De exemplu:
- Lobul frontal este implicat în luarea deciziilor și rezolvarea problemelor.
- Lobul parietal ne ajută să procesăm informațiile senzoriale și să percepem spațiul din jurul nostru.
- Lobul occipital este crucial pentru procesarea informațiilor vizuale.
Folosim mult mai mult decât 10% din creier
Mitul că folosim doar 10% din creier este o ficțiune care nu are susținere științifică. Creierul nostru este un organ incredibil de eficient și activ, chiar și atunci când pare că nu facem nimic.
Fiecare parte a creierului are un rol specific, și utilizăm diferite regiuni în funcție de sarcinile pe care le desfășurăm zilnic.
Așadar, în loc să ne concentrăm pe „deblocarea” unor părți inactive ale creierului, ar trebui să ne axăm pe îmbunătățirea abilităților cognitive și pe menținerea sănătății creierului prin educație continuă, exerciții mentale și un stil de viață sănătos.
Creierul nostru are deja o capacitate uimitoare, iar cheia este să-l folosim la potențialul său maxim – nu pentru că o parte este nefolosită, ci pentru că este un organ în continuă evoluție și adaptare.