Alina Ifrim 
Într-o lume în care totul se mișcă într-un ritm alert, în care fiecare clipă pare să fie dominată de griji, agitație și termene limită, rareori ne mai permitem luxul de a încetini și de a ne acorda atenție nouă înșine.
Printre puținele momente în care vă puteți retrage în liniște, se află acele obiceiuri discrete și personale care, deși poate neînțelese de toți, spun o poveste veche despre calm, despre rutină, despre ritual.
Un astfel de obicei, prezent de secole în culturile din întreaga lume, implică folosirea tutunului la pungă. Fără să promovăm sub nicio formă beneficiile unui asemenea obicei, putem totuși explora ce îl face să rămână relevant pentru mulți, dincolo de aspectele bine cunoscute ale acestui produs.
Acest tutun la punga are o istorie bogată. El nu a fost doar o marfă de schimb în vremuri îndepărtate, ci și o parte integrantă a unor culturi, un simbol de prestigiu sau de reflecție personală.
Se folosea în cadrul întâlnirilor sociale, al discuțiilor importante și chiar în ritualuri spirituale. Încă din triburile amerindiene, unde tutunul era considerat o plantă sacră, până la saloanele din Europa secolului al XIX-lea, acest obicei a cunoscut multiple forme și înțelesuri.
Ceea ce face însă tutunul la pungă diferit față de alte variante este procesul. Este nevoie de timp, de răbdare și de o anumită manualitate. Alegerea amestecului, desfacerea pungii, rularea, pregătirea – toate acestea sunt pași care presupun atenție.
Este un moment în care, vrând-nevrând, vă opriți din vâltoarea zilei. Nu este ceva ce se face pe fugă. Este un ritual în sine, o pauză, un cadru aproape meditativ.
Mulți dintre cei care aleg această formă o fac tocmai pentru acest aspect. Nu pentru viteză, nu pentru comoditate, ci pentru calm. Într-un fel, este o formă de încetinire controlată a ritmului.
O practică în care sunteți doar dvs., gesturile repetitive și poate un gând care nu avea loc până atunci.
Chiar și mirosul tutunului la pungă este specific, profund, uneori amintind de vremuri trecute, de amintiri personale sau de oameni dragi. Este o experiență multisenzorială care trece dincolo de produsul în sine. Pentru unii, este și o legătură cu trecutul – un tată, un bunic, un prieten – care folosea aceleași gesturi, aceleași mișcări precise și calme.
În plus, alegerea tutunului la pungă presupune un anumit control. Aveți posibilitatea de a decide cât, cum și când. Nu este ceva prefabricat, impersonal.
Este personalizat în funcție de preferințele dvs. și de timpul pe care doriți să vi-l acordați. Este, în acest sens, o formă de introspecție practică, un obicei în care vă puteți regăsi.
Desigur, este important de reținut că acest articol nu este menit să promoveze folosirea tutunului, ci doar să exploreze acea parte culturală, istorică și personală care a dus la păstrarea acestui ritual de-a lungul timpului. Un ritual care, în ciuda trecerii secolelor, rămâne neschimbat în esență.
Dincolo de tot, ceea ce face această alegere relevantă pentru unii nu este produsul, ci contextul în care apare. Este o formă de a vă oferi timp. Timp pentru a gândi. Timp pentru a simți. Timp pentru a fi prezent.
Într-o lume în care totul devine din ce în ce mai automatizat, în care aplicațiile gândesc pentru noi, iar sarcinile se comprimă în aplicații de productivitate, un astfel de gest aproape arhaic devine o formă de rezistență liniștită. O invitație de a încetini. De a reveni la sine. De a aprecia gesturile mici și timpul petrecut cu dvs.
